M-am pierdut

M-am pierdut, și nu glumesc când spun asta! M-am pierdut, nu mă mai recunosc... Daca m-ar pune cineva să mă descriu aș spune că sunt puternică, responsabilă și respectuoasă, dar am devenit super slaba, iresponsabilă și lipsită de respect față de mine, ceea ce mă face să zic că e cam grav.
Mai nou mă definesc și ca fiind foarte lașă, fug de propriul prezent, și mi-am plănuit să plec în altă țară. Planul e pus în aplicare, rulează. Nu știu dacă fac alegerea corectă, dar știu că nu mă simt bine aici și acum.
Suflețelul meu e rănit, din varii motive, și stând să îl ascult mi-am dat seama că ar fi bine să evadez puțin, sunt în cumpănă, aș zice că acum nu mai am pentru ce să rămân în țară dar în același timp simt că menirea mea e să fiu aici. E o alegere tare grea, și mă bucur ca am o mână de oameni care îmi sunt alături indiferent de ce alegere o să fac!

Am fost mereu o fire puternică, nu mă înțeleg, probabil acum mi-am descoperit slăbiciunea care în prezent e mai puternică decât mine și ceea ce consider că mi-ar prinde bine e să fiu cât mai departe de această slăbiciune. Deși... sunt sigură că dacă o să îmi găsesc puterea necesară de a trece peste această pasă proastă, mă voi regăsii.

Noaptea e inamicul meu numărul 1, în noapte apar gândurile slabe, amintirile și ideile astea "geniale" care mă țin trează și tristă! Dar mai apoi am noroc că apare zâna cea buna "doamna Dimineață", care îl culege de pe drum și pe Moș Ene, stau cu mine vreo 3-4 ore, cam atât înseamnă somnul meu și după pleacă pentru a mă trezii și pentru a-mi începe ziua. Cel mai mare noroc al meu e că, îmi găsesc alinare și putere când văd ce lucruri minunate pot face uneori și cât însemn pentru unii oameni, mai bine zis omuleți, care văd în mine un exemplu. Pfai ce exemplu întradevăr.. Aici ar urma un rând de non-complimente, da nu mă ajută, le las în gând.
Copilașii ăștia minune din poză, sunt din comunitatea Cuprom, care vin la Scoala de Vară, pentru a-și îmbogății cunoștintele la limba și literatura română, la matematică, educație civică dar și bune maniere, de asemenea colorăm, ne rugăm, citim și povestim! Ne rugăm deoarece noi ne desfășurăm activitatea în biserica situată exact în interiorul Cupromului.
Ce repede am trecut de la o stare la alta scriind despre acest subiect, parcă negativismul și tristețea mi-au dispărut. Așa că mă gândesc să scriu mai des și despre momentele în care sunt fericită, momente faine și care sa mă descrie pe adevărata *eu*.

Știu că, cu toții avem momente de slăbiciune, dar mai știu că putem trece peste acestea, mai ușor sau mai greu, mai repede sau mai târziu. Am planuri multe și de viitor, atât identificate de mine cât și de o persoană super dragă mie care fără să își propună mă îmbărbătează mereu și care îmi arată că indiferent de ce poveste ascunzi, omul, este cea mai capabila ființă să își depășească limitele.

Cam atât pentru acum, urmează un blog despre minunile de mai sus, să vă povestesc mai pe larg despre noi dar de asemenea și despre o gașcă faină de omuleți dragi sufletului meu din Pirita! Sper ca v-am făcut curioși!
Cât despre mine ... Totul va fi bine, aici? Încă nu știu
#Pupicicusclipici 