Am fost la PSIHOLOG😱

Daa!!! Am fost la psiholog! De ce? Pentru că am simțit nevoia să discut cu o persoană, cu o prietenă, care să nu mă judece! Am mers pentru o retrospectivă, pentru a-mi pune niște ordine în gânduri, pentru a-mi explica niște sentimente!
 
  În fuga asta, uneori nu realizăm cât de importanți suntem, cât de important e să te simți bine tu cu tine. Ne lovim zilnic de zeci de ziduri, de suflete, de momente, de zile fără chef, de ore pierdute, de oportunități, de amintiri, de noi persoane, de frică și de limite.
Și atunci ce trebuie să facem? Să spargem zidurile, să cunoaștem suflete, să trăim fiecare moment, să ne petrecem ziua cât mai bine, să profităm de fiecare oportunitate, să păstrăm în suflet amintirile și să facem loc altora, să fim curajoși și să ne depășim limitele. Să ieșim din zona de comfort! Să nu ne fie rușine să fim exact cum am vrea să fim, să lăsăm oamenii să ne cunoască cu adevărat, cu bune și cu rele!
  
   Revenind la partea cu psihologul.
Dragii mei, să nu vă fie frică să apelați la profesioniști la momentul potrivit! Pe această cale vreau să îi mulțumesc dragei mele Laura! Ești o minune, o adevărată profesionistă, un om răbdător și ascultător. M-am simțit în vizită la o prietenă! Și cui nu-i place ca el însuși să fie în prim plan nu? A fost o atmosferă super caldă, în care efectiv am vorbit despre orice am vrut, despre orice gând care nu îmi dădea pace, despre orice mică problemă, despre orice! Despre mine! Șiiii am primit și niște flori minunate!
Ehh și acum vine întrebarea.. De ce trebuia neapărat să merg la psiholog?
Pentru că indiferent de câți prieteni am avea, indiferent de cât de puternici și indiferent de experiența și maturitatea pe care o putem avea,  câteodată simți nevoia să te exteriorizezi unei persoane care să nu te judece, să nu-ți spună ce ai vrea să auzi, ci să fie corect și prezent în discuție, pentru că vrem sau nu, nu întotdeauna suntem ascultați, adeseori stăm la discuții cu statuete, cu oameni care din respect sau bun simț te "ascultă" pentru că nu au încotro.
Așa că sunt de părere că ar trebui să lăsăm stereotipurile deoparte, și când zic asta mă refer la veșnica replică: "De ce să mă duc la psiholog, că nu-s nebun/ă".  Oamenii ăștia sunt pregătiți să lucreze cu toate categoriile de oameni, și sunt pregătiți cu cele mai folositoare sfaturi.

Consider că am luat cea mai bună decizie pe care o poate lua un tânăr, și susțin cu toată tăria vizita la psiholog deoarece te ajută extrem de mult, indiferent de ce gânduri sau de ce probleme am avea!

Din cauza acestui stereotip, îți trebuie mult curaj să recunoști că ai făcut această vizită sau că ai nevoie. Mie în momentul de față, mi-a trebuit puțin curaj ca să scriu despre asta, dar am făcut-o cu gândul de a încuraja și alți tineri sa facă asta, și pentru a susține că nu-i deloc o rușine!!!
Așa că, un sfat, explorează, cât mai mult cu putință! Dă-ți voie să simți, să iubești, să te iubești, să plângi, să urli, să cânți, chiar dacă nu toți avem voce, și cel mai important dăți timp!

În ultimele postări, pare că aș fi avut niște "probleme", îmi pare rău dacă am îngrijorat pe cineva, au fost niște gânduri adunate de-alungul timpului  și cam atât.

Pupici cu sclipici 😘

Fotografie realizata de Piroska Tania